Atat cimbrisorul-de-camp, cat si cel de cultura contin principii active asemanatoare (ulei volatil, tanin si substante amare), utilizandu-se in aceleasi scopuri.
Datorita uleiului volatil pe care il contine, din cimbrisor se prepara un ceai cu proprietati expectorante, care calmeaza spasmele cailor respiratorii, fapt pentru care este indicat a fi intrebuintat in tratarea tusei convulsive, bronsitei, raguselii si tusei astmatice. Pentru a se mari efectul calmant in tuse si bronsite, in compozitia ceaiului de cimbrisor se vor pune frunze de patlagina, de potbal, flori de nalba si radacina de ciubotica-cucului.
Avand si o actiune antiseptica puternica , ceaiul de cimbrisor actioneaza asupra ficatului si rinichilor , ameliorand starea lor de functionare. De asemenea, ceaiul de cimbrisor, datorita uleiului volatil bogat in timol, poate fi folosit la eliminarea viermilor intestinali.
Principiul amar in asociatie cu ceilalti componenti chimici din drog dau dau ceaiului de cimbrisor proprietati stomahice si stimulente, care il fac sa fie un bun tonic in cazul anemiilor.
Actiune
Intern: antiseptic intestinal, coleretic, colagog, antiseptic al cailor respiratorii, antihelmintic.
Extern: sub forma de bai cu efect antiinfectios si relaxant al sistemului nervos.
Utilizare. Se administreaza in tuse convulsiva, bronsita, raguseala. Actioneaza asupra ficatului si rinichilor. Datorita uleiurilor volatile, ceaiul de cimbrisor poate fi folosit la eliminarea viermilor intestinali. Este un bun tonic in cazul anemiilor.
Extern: Sub forma de bai in reumatism, guta, calmant, plagi, seboree – pentru tenurile grase.
Ceaiul se prepara cu 1-2 lingurite de planta in 250 ml de apa clocotita; se bea in trei reprize in timpul unei zile, de preferinta inainte de masa.
Contraindicatii: gastrite, enterite, esofagite, insuficiente pancreatice.