Afinul – Vaccinium myrtillus
Efecte benefice: astringent, bacteriostatic, scade zaharul din sange
Parti utilizate: frunze, fructe
Sinonime: Afin de munte, Afin negru, Afinele, Coacaza, Pomusoara.
Semiarbust cu inaltimea de pana la 60 de cm, afinul creste in zonele montane.
Este ramificat, cu tulpini muchiate, subtiri si verzi, frunze scurt-petiolate, ovale, mici si verzi, flori rareori duble, roz, cu petale unite si fructe de forma unor bobite negre-albastrui, brumate cu diametrul de 0,5 – 0,6 cm, care contin un suc negru-violaceu. Fructele ajung la maturitate in lunile august-septembrie, avand gustul dulce-acrisor.
In dermatologie se utilizeaza frunzele si fructele afinului, care se recolteaza in lunile august-septembrie. Frunzele se usuca in straturi subtiri, in locuri aerisite si uscate si se pastreaza ulterior in saculeti de panza sau in pungi de hartie. Fructele se desprind de frunze prin scufundarea intr-un vas cu apa, se zvanta la soare. Se depoziteaza in incaperi aerisite, fara praf, incalzite, smochinindu-se. Se muta ulterior in pungi sau saculeti de hartie.
Frunzele au efecte antidiabetce, astringente, antidiareice, antiseptice urinare, usor diuretice, iar fructele se folosesc in alimentatie in tratarea diabetului zaharat complicat, afectiunilor dermatologice, tulburarilor circulatorii periferice, uretritelor, somatitelor, eczemelor, ulceratiilor cronice sangerande.
Efectele curative ale afinelor
Fructele de afin sînt bogate în tanin, pectine, mirtilină, acizi organici (acid malic, citric, oxalic, lactic, succinic), dar cea mai mare bogăţie a lor sînt provitamina A şi vitamina C. Aceste vitamine, în combinaţie cu pigmentul antocianină, îmbunătăţesc acuitatea vizuală, circulaţia sîngelui la nivelul ochilor şi la nivelul sistemului nervos şi pot preveni sau ajuta la tratarea unor boli de ochi precum retinita pigmentoasă, glaucomul, miopia. Aceste efecte benefice sînt datorate antocianinelor, care ajută la protejarea ţesuturilor retinei împotriva radicalilor liberi.
Vitaminele şi nutrienţii din afine au o mare eficienţă şi împotriva oboselii ochilor sau a orbirii pe timp de noapte.
Ceaiul de afine combate diareea, are proprietăţi antiseptice în infecţiile intestinale, mai ales în gastroenterite, contribuind la ameliorarea proceselor de fermentaţie şi putrefacţie. Unii autori le recomandă în combaterea oxiurilor.
Ceaiul de afine poate fi făcut dintr-o linguriţă şi jumătate de fructe uscate, peste care se toarnă două pahare cu apă fiartă şi răcită. Fructele se lasă la macerat opt ore, apoi se bea întreaga cantitate de lichid în cursul unei zile. Pentru a mări acţiunea astringentă şi antiseptică a fructelor de afin, se adaugă coajă de stejar, flori de muşeţel şi frunze de mentă.
Tot din fructe de afin se mai pot prepara lichior şi vin, care au proprietăţi antiseptice şi astringente. Consumate în stare proaspătă, afinele reglează scaunele, fac să înceteze fermentaţiile intestinale, ameliorează inflamaţiile hemoroidale şi restabilesc pofta de mancare.
Se pot folosi urmatoarele preparate:
1. Infuzie din frunze – 1 litru pe zi.
2. Decoct din frunze – 500 ml/zi in trei reprize.
3. Suc de fructe.
4. Decoct de fructe
5. Macerat de fructe