Cromul este o substanta minerala care se gaseste in special in drojdia de bere, germenii de grau, ficatul, carnea, branza, boabele de grau integrale, piperul negru si melasa.
Rolul principal al cromului in organism este de a regla nivelul zaharului din sange, in calitate de factor al tolerantei glucozei. Cromul participa, impreuna cu insulina, la transportarea zaharului din sange in tesuturile organsimului, pentru utilizare sau acumulare. Acest element este atat de important pentru toleranta zaharului, incat deficitul lui profund are ca urmare dezvoltarea unei maladii asemenatoare cu diabetul. Nivelul cromului in organism se reduce in timpul sarcinii si dupa nastere, la copii bolnavi de diabet, la persoanele care sufera de afectiuni arteriale coronare (sclerozarea arterelor inimii). Deficitul cromului in timpul sarcinii explica diabetul care poate dezvolta in acea perioada (diabetul gravidelor), iar interactiunea cromului cu insulina poate, de asemenea, influenta cresterea brusca a masei corpului, acumularea lichidului si cresterea tensiunii arteriale, intalnite frecvent la gravide si la lauze.
Interactiuni ale cromului in organism
Carbonatul de calciu poate reduce capacitatea de asimilare a cromului si, deci, provoaca insuficienta lui
Zaharul sporeste necesitatea de crom in organism dar creste si eliminarea cromului prin urina
Cromul se administreaza numa sub forma trivalenta (picolinat de crom sau glicinnicotinat) in doze zilnice de 100-200 mcg.
Simptomele insuficientei de crom
Senzatie de panica, extenuarea, intoleranta zaharului (diabetul de frontiera), cresterea lenta, nivelul mare de colesterol.
Simptomele supradozarii cu crom
Eruptiile pe piele, ulcerul gastric, insuficientele renala si hepatica. Chiar si in doze foarte mari cromul nu exercita efecte negative asupra animalelor supuse experientelor.