Sunatoarea este o planta erbacee, perena, cu tulpina dreapta, ramificata in partea superioara, lemnoasa la partea inferioara, inalta pana la 100cm. Frunzele sunt dispuse opus, nepetiolate, de forma ovala si contin multe pungi secretoare, cauza din care dau impresia ca prezinta puncte translucide cand sunt examinate prin transparenta. Florile sunt grupate in varful tulpinii si ramurilor in forma de buchet. Fiecare floare are 5 sepale si 5 petale de culoare galben-aurie. Fructul este o capsula ovala cu numeroase seminte mici, brune. Sunatoarea infloreste din iunie pana in septembrie. Creste prin faneturi si locuri aride.
Compoziţie chimică
Părţile aeriene superioare, recoltate în timpul înfloririi, contin 6,5—15% taninuri de natura catechinica şi proantocianidine: catechina, epicatechină, leucocyanidina. 2 -5% flavonoide, în special hiperozid (0,5-2%), rutozid (0,3-1,5%), quercitrină (0,3%), izoquercitrină (0,3%), quercetină şi eamferol. Mai conţin biotlavonoide (cca 0,2%), derivaţi fluoroglucinici (până Ia4% hi perflorină), acizi fenolici: cafeic, clorogenic şi ferulic, 0.05 1% ulei esenţial, în special n-alcane, nafto-diantrone: hypericină şi pseudohypc ricina, beta-sterol, vitamina C şi A, xantină, colină, săruri minerale.
Farmacologie
Extractele pe bază de Sunătoare au acţiune uşor antidepresivă. Se pare că hypericina, după unele cercetări, inhibe monoaminooxidaza care are rol în inactivarea adrenalinei, noradrenalinei şi serotoninei. Inhibitorii M.A.O. nu se recomanda persoanelor care consumă alimente cu conţinut ridicat în aminoacidul tyramina. Chiar o infuzie de Sunătoare, în acest caz, poate duce la stari convulsive uşoare şi la febră.
Rezumativ, acţiunea terapeutică a extractelor pe bază de Sunatoare se re-zumă la: antibacteriană, antidepresivă (prin blocarea resorbţiei de serotonina la nivelul receptorilor postsinaptici), aritiinflamatoare, antivirală, astringentă, hepa-toprotectoare, inhibitoare a M.A.O. de tipul A şi B şi sedativă.
Acţiunea antibacteriană se referă la germenii gram pozitivi şi gram nega-tivi: Escherechia coli, Protcus vulgaris, Pseudomonas aeruginosa, Staphylo-coccus aureus, Streptococcus mutans. Şi ca acţiuni antivirale: în virusul Epstein-Barr, gripal de tipul A şi B, virusul stomatitelor veziculare. Extern, ca tonic local, dă rezultate bune în plăgile infectate, arsuri de gradul l şi II, dureri musculare şi dentare.
Recomandări
Intern, se recomanda în colite, colecistopatii, în stări depresive exogene sau endogene.
Extern, cicatrizant şi dezinfectant în plagi purulente şi arsuri.
Mod de preparare şi administrare
Intern: infuzie 2 linguriţe la o cană cu apă; se beau 2-3 căni pe zi. Infuzie concentrată obţinută din 2 linguri plantâ la o cană cu apă; se iau câte 2 linguri dupâ mescle principale. în prezent, există multe preparate standardizate pe bazâ de Sunătoare.
Extern: 2 linguri plantă la o cană cu apă. Se recomandă şi uleiul de Sună-toare preparat după un procedeu special, la fel unguentele.
Contraindicaţii
Preparatele pe baza de Sunatoare pot produce neplăceri gastrice, în special în cazul în care se administrează pe stomacul gol. In timpul sarcinii au efecte emenagoge şi avortive.
în ceca ce priveşte interacţiunea cu alimentele, se vor evita: berea, brânzeturile fermentate, marinata de peşte, în special de heringi, vinul şi drojdia alimentară.