Alte denumiri populare: albastrele, boranze, crucisor, cuscrisor, iarba-pamantului, iarba-plamanilor, malcavita, mierea-ursului, sangiorei, sudoare, sudoa-rea-calului, sudorele.
Dupa cum o arata si numele, plamanarica, o planta ierboasa de circa 30 de centimetri inaltime, numita si cuscrisor, mierea-ursului sau sudoare, este recomandata in afectiunile pulmonare.
Planta creste la ses, in locurile umede si umbroase, in cranguri, dar si in zonele muntoase. Florile de plamanarica sunt colorate in rosu, imediat ce se deschid, ca pe masura ce se trec sa devina violet si, in final, albastre.
Frunzele contin tanin, saponine, saruri de potasiu si magneziu, acid salicilic, mucilagii, caroten, vitamina C, saruri minerale bogate in magneziu. Datorita acestei compozitii chimice complexe, frunzele de plamanarica sunt extrem de utile in tratarea bolilor respiratorii, deoarece usureaza expectoratia, calmeaza tusea si vindeca raguseala.
Infuzia de plamanarica se face turnand 200 de ml de apa clocotita peste o lingura de frunze maruntite. Se acopera vasul si se lasa la infuzat timp de zece minute, dupa care se strecoara. Se beau doua-trei cani de ceai pe zi, dupa mesele principale. Infuzia de plamanarica se recomanda in gripa si raceala.
Tuberculoza se trateaza prin cure lungi, in timp, cu decoct de plamanarica. O lingura de planta maruntita se fierbe timp de cinci minute in 250 ml de apa, dupa care se strecoara. Se beau trei cani pe zi.
Pentru inflamatiile gatului, raguseala si laringita, se recomanda gargara cu infuzie ori decoct. Datorita caracterului sau cicatrizant, crapaturile sanilor, exemele si ranile se trateaza foarte bine cu cataplasme ori bai locale cu infuzie de plamanarica.
Pulberea de plamanarica se obtine din planta bine uscata si macinata. Se aplica in strat subtire pe pe suprafetele bolnave: fisuri, placi, eczeme.
Nu numai ca vindeca bolile plamanilor, dar, consumata regulat, plamanarica remineralizeaza sistemul osos, ajuta la intarirea sistemului imunitar, este antimicrobiana, astringenta si antiinflamatoare.